România a fost printre primele ţări
din sud-estul Europei cu unitati blindate. Data constituirii primului batalion
de tancuri sau care de lupta a fost 1 august 1919, unitatea
avand garnizoana in Mihai Bravu.
La 1 ianuarie 1921, prin Înalt Decret
nr. 5488 din 25 decembrie 1920 s-a trecut la înfiinţarea primei unităţi de
tancuri din armata română, prin transformarea Batalionului Carele de Luptă în
Regimentul Carelor de Luptă. Garnizoana noii unităţi a fost stabilită în oraşul
Târgovişte.
O primă încercare de a dezvolta arma
tancuri în armata română s-a făcut prin „legea cu privire la stabilirea
cadrelor şi efectivelor armatei”, raport din 1932, iar apoi, la 20 aprilie
1934, când Ion Antonescu semna raportul ce însoţea „Instrucţiunile pentru
motorizarea armatei”, document de o excepţională valoare pentru crearea unor
noi unităţi şi mari unităţi de care de luptă în armata română.
În timpul campaniei din 1941, trupele
de blindate au acţionat conform doctrinei germane, ca unite de şoc,
înregistrând succese semnificative în luptele pentru eliberarea Basarabiei.
Odată cu sporirea numărului de
subunităţi şi efective şi organizarea de noi unităţi, începând cu 26 aprilie
1944, Divizia 1 blindată este numită Divizia 1 blindată ”ROMÂNIA MARE”.
După înlăturarea monarhiei la 30
decembrie 1947, procesul de transformare a armatei române, început chiar de la
23 august 1944, a intrat într-o nouă fază. Din păcate, timp de aproape un
deceniu, evoluţia armatei a fost marcată strict de directivele venite de la
Moscova şi de prezenţa trupelor sovietice pe teritoriul României.
Analizând întreaga perioadă 1945-1989
se poate spune că arma tancuri a cunoscut în armata română o evoluţie pozitivă
şi că aceasta a reprezentat, cel puţin până acum, etapa de maximă dezvoltare a
trupelor române de tancuri.
Momentul de criză din 1968 a
declanşat, un proces ambiţios de creare a unei doctrine naţionale de apărare,
având drept concept fundamental „apărarea patriei de către întregul popor”.
Pentru operaţionalizarea unui asemenea concept strategic, a apărut nevoia
urgentării creării unei industrii proprii de apărare a României, pentru
fabricarea tancurilor.Concomitent cu începerea producţiei în serie a tancului
românesc, la sfârşitul anilor ”70 şi începutul anilor ”80 România a importat,
într-un număr mic, tancul mijlociu T – 72 din Uniunea Sovietică, unul din cele
mai performante tancuri din acea perioadă din Europa.
Între anii 1987 şi 1988, s-a reuşit
proiectarea şi realizarea prototipului şi a unei serii mici de 5 bucăţi a
tancului românesc TR – 125 (P 125). Acesta îngloba cele mai noi realizări ale
experienţei cercetătorilor români şi ale industriei naţionale de apărare aflată
în perioada de apogeu.
Procesul de reformă a organismului
militar al României declanşat după anul 1990 a avut consecinţe multiple asupra
evoluţiei armei tancuri în armata noastră, nota dominantă a acestora fiind
diminuarea rolului tancurilor, sub influenţa tendinţelor în materie de
organizare şi înzestrare a trupelor, care se manifestă în cele mai dezvoltate
armate ale lumii.
Cu
speranţă şi cu încrederea într-un viitor mai bun pentru Armata Română şi pentru
tanchişti uram acestora, activi, în rezervă, în retragere, veteranilor, cu
prilejul zilei armei tancuri, sănătate , bucurii, bunăstare, recunoaştere viaţă
lungă.
La mulți ani, tanchiști!
La mulți ani, tanchiști!
Dumnezeu să binecuvânteze armata română și pe tanchiștii săi!
LA MULTI, FRUMOSI SI SANATOSI ANI !
BIROUL OPERATIV AL SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE –
FILIALA ORADEA
SECRETAR , LT.COL. (Rz.) TUDOR ALEXANDRU - COSTEL
