În anul 1843,
domnitorul ţãrii Româneşti, Gheorghe Bibescu, întreprinde o cãlãtorie la
Constantinopol. La înapoiere sultanul îi dãruieşte patru tunuri cu ţeava din
bronz (calibru 80 mm) ca "sã slujeascã întru paza bunei rânduieli şi
liniştei obşteşti".
|
marți, 10 noiembrie 2015
LA MULTI ANI ARTILERIEI ROMÂNE
ZIUA ARTILERIEI ROMANE
În
anul 1835, Adunarea Naţionalã din ţara Româneascã a propus introducerea
artileriei în organizarea armatei naţionale. 10 noiembrie 1843 este pentru
istoria artileriei române o datã memorabilã, un nou punct de plecare, ce
marcheazã începutul procesului devenirii artileriei moderne în ţara noastrã.
1843-1850
sunt anii organizãrii primelor baterii de artilerie în ţara Româneascã şi
Moldova, a înfiinţãrii unor turnãtorii proprii în Munţii Apuseni, a folosirii
tunurilor în luptele purtate pentru realizarea unor idealuri la care poporul
român aspira de veacuri.
De la începuturile organizãrii ei pe fundamente
moderne, artileria se impune ca o armã complexã. Devenirea ei priveşte nu numai
organizarea, ci şi, dotarea, reglementarea şi instrucţia.
La
23 noiembrie 1861, în baza aprobãrii domnitorului Al.I.Cuza, este emis Înaltul
ordin de zi nr. 344 prin care Direcţia Stabilimentelor de material de artilerie
se organizeazã pe 3 secţii: Pirotehnie, Arsenalul de construcţii al armatei şi
Fabrica de pulbere.În septembrie 1860 este publicat în Monitorul oastei primul
regulament de trageri pentru artileria românã, întocmit de maiorul George Manu
şi intitulat "Teoria dãrii".În decembrie 1860 este publicatã
"Legea organizãrii puterii armate" potrivit cãreia în cadrul armatei
române se constituie "Corpul de artilerie", compus din statul major
al armei şi unitãţile de artilerie.
Primul
rãzboi mondial gãseşte artileria românã în plin efort de dezvoltare, organizare
şi re-organizare, pregãtire a personalului şi integrare în structurile la fel
de mobile pentru cãutarea drumului optim al devenirii lor în unitatea
armatei.În anul 1939, România avea capacitatea de a mobiliza unitãţi de
artilerie: 31 de brigãzi şi 79 de regimente.
În
perioada postbelicã, pânã în anul 1989, armata românã a cunoscut consecinţele
transformatoare impuse de aberanta cursã a înarmãrilor generatã de factorii
politici sub semnul zodiei rãzboiului rece.
Era
post rãzboi rece opune logicii cursei pentru cantitate, logica cursei pentru
calitate. În aceste condiţii este foarte important ca şi în
armata românã sã se conceapã şi sã se punã în operã un sistem artileristic
capabil sã ofere: disponibilitate îmbunãtãţitã, siguranţã mai mare, timp de
ripostã redus, interoperabilitate în NATO, precizie ridicatã, eficienţã
sporitã.
Si în Armata României termenul
"artilerie" înseamnã mai mult decât un simplu tun sau obuzier. Prin
artilerie înţelegem sistemele vãzute ca un tot unitar, precum sunt elementele
componente ale unei fiinţe vii: sistemele de supraveghere, recunoaştere şi de
determinãri meteo şi balistice; sistemele de comandã şi control; sistemele de
armament şi sistemul de foc; sistemul logistic.
Pe
10 noiembrie 2015 se împlinesc 172 de ani de când a fost înfiinţată prima
baterie de artilerie de către domnitorul Ţării Româneşti, legiferându-se astfel existenţa ARTILERIEI ca armă de sine stătătoare.
Sărbătorirea zilei artileriştilor
este un prilej pentru a ne exprima ataşamentul la valorile spirituale ale
oştirii române şi de a omagia trecutul glorios al armei noastre.
LA
MULTI, FRUMOSI SI SANATOSI ANI !
BIROUL
OPERATIV AL SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE – FILIALA ORADEA
SECRETAR
, LT.COL. (Rz.) DIPL. EC. TUDOR ALEXANDRU
- COSTEL