marți, 10 noiembrie 2015

LA MULTI ANI ARTILERIEI ROMÂNE



ZIUA ARTILERIEI ROMANE

  În anul 1843, domnitorul ţãrii Româneşti, Gheorghe Bibescu, întreprinde o cãlãtorie la Constantinopol. La înapoiere sultanul îi dãruieşte patru tunuri cu ţeava din bronz (calibru 80 mm) ca "sã slujeascã întru paza bunei rânduieli şi liniştei obşteşti".

 
 

În anul 1835, Adunarea Naţionalã din ţara Româneascã a propus introducerea artileriei în organizarea armatei naţionale. 10 noiembrie 1843 este pentru istoria artileriei române o datã memorabilã, un nou punct de plecare, ce marcheazã începutul procesului devenirii artileriei moderne în ţara noastrã.
1843-1850 sunt anii organizãrii primelor baterii de artilerie în ţara Româneascã şi Moldova, a înfiinţãrii unor turnãtorii proprii în Munţii Apuseni, a folosirii tunurilor în luptele purtate pentru realizarea unor idealuri la care poporul român aspira de veacuri.
De la începuturile organizãrii ei pe fundamente moderne, artileria se impune ca o armã complexã. Devenirea ei priveşte nu numai organizarea, ci şi, dotarea, reglementarea şi instrucţia.
La 23 noiembrie 1861, în baza aprobãrii domnitorului Al.I.Cuza, este emis Înaltul ordin de zi nr. 344 prin care Direcţia Stabilimentelor de material de artilerie se organizeazã pe 3 secţii: Pirotehnie, Arsenalul de construcţii al armatei şi Fabrica de pulbere.În septembrie 1860 este publicat în Monitorul oastei primul regulament de trageri pentru artileria românã, întocmit de maiorul George Manu şi intitulat "Teoria dãrii".În decembrie 1860 este publicatã "Legea organizãrii puterii armate" potrivit cãreia în cadrul armatei române se constituie "Corpul de artilerie", compus din statul major al armei şi unitãţile de artilerie.
Primul rãzboi mondial gãseşte artileria românã în plin efort de dezvoltare, organizare şi re-organizare, pregãtire a personalului şi integrare în structurile la fel de mobile pentru cãutarea drumului optim al devenirii lor în unitatea armatei.În anul 1939, România avea capacitatea de a mobiliza unitãţi de artilerie: 31 de brigãzi şi 79 de regimente.
În perioada postbelicã, pânã în anul 1989, armata românã a cunoscut consecinţele transformatoare impuse de aberanta cursã a înarmãrilor generatã de factorii politici sub semnul zodiei rãzboiului rece.
Era post rãzboi rece opune logicii cursei pentru cantitate, logica cursei pentru calitate.    În aceste condiţii este foarte important ca şi în armata românã sã se conceapã şi sã se punã în operã un sistem artileristic capabil sã ofere: disponibilitate îmbunãtãţitã, siguranţã mai mare, timp de ripostã redus, interoperabilitate în NATO, precizie ridicatã, eficienţã sporitã.
Si  în Armata României termenul "artilerie" înseamnã mai mult decât un simplu tun sau obuzier. Prin artilerie înţelegem sistemele vãzute ca un tot unitar, precum sunt elementele componente ale unei fiinţe vii: sistemele de supraveghere, recunoaştere şi de determinãri meteo şi balistice; sistemele de comandã şi control; sistemele de armament şi sistemul de foc; sistemul logistic.
Pe 10 noiembrie 2015 se împlinesc 172 de ani de când a fost înfiinţată prima baterie de artilerie de către domnitorul Ţării Româneşti,  legiferându-se astfel existenţa ARTILERIEI ca armă de sine stătătoare.

Sărbătorirea zilei artileriştilor este un prilej pentru a ne exprima ataşamentul la valorile spirituale ale oştirii române şi de a omagia trecutul glorios al armei noastre. 

LA MULTI, FRUMOSI SI SANATOSI ANI !
BIROUL OPERATIV AL SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE – FILIALA ORADEA
SECRETAR , LT.COL. (Rz.) DIPL. EC.  TUDOR ALEXANDRU - COSTEL