Astăzi se împlinesc 71 de ani de la înfiinţarea,
la 10 iunie 1941, a primelor trupe de paraşutişti militari români.
Pregătirea specială, permanenta stare de
disponibilitate, capacitatea de a folosi cea de-a treia dimensiune a câmpului
de lupta – spațiul aerian, conferă trupelor de parașutiști o importanţă
deosebită. Pe lângă posibilitatea de a intra rapid în lupta în zone improprii
celorlalte categorii de forţe, trupele de parașutiști asigură îndeplinirea
celor mai complexe misiuni cu influenţe hotărâtoare în desfășurarea acțiunilor trupelor
de uscat, fiind apte să acționeze la mari distanţe, să cucerească puncte
strategice, operative sau operativ-tactice ori să îmbunătățească raportul de
forţe într-o zonă de operații sau pe o direcție operativa.
Rolul principal al unităților de parașutiști
consta în lovirea rezervelor operative (obiective, forţe) din adâncimea
dispozitivului inamic pentru a le produce pierderi importante, a le izola şi
opri (încetini) deplasarea şi implicit introducerea în lupta sau defluirea
(retragerea).
În ţara noastră, primele studii elaborate în
vederea constituirii unor subunități de parașutiști sunt realizate de Marele Stat
Major şi au drept finalitate înființarea la 10 iunie 1941 a primei Companii de Parașutiști.
Compania făcea parte din Centrul de Instrucție al Aeronauticii, al cărui
comandant era locotenentul Stefan Soverth, iar ordinul de înființare
D.M.93/10.07.1941 purta semnătura subsecretarului de stat al Aerului.
Cu toate ca Decretul - Lege pentru înființarea,
organizarea şi funcționarea Corpului de Parașutiști Militari din cadrul
Aeronauticii Regale Române a fost dat, în structura armatei a rămas un singur
batalion, comandant de maiorul Theodor Dobre. Instruit şi format ca unitate de
tip special, batalionul a devenit în timp scurt operațional, cu o dezvoltată
capacitate de reacție şi cu o exemplară putere de a se mobiliza în momente şi situații
critice.
După august 1944, noii aliați supun Armata
României unei dureroase dezmembrări, politica aplicată de regula, armatelor învinse.
Procesul de modernizare a armatei a impus la 1
noiembrie 1950 renașterea acestei categorii de forte prin înființarea
Batalionului 597 Parașutiști (sub comanda căpitanului Vasile Cosma, şef de Stat
Major fiind locotenentul major Grigore Baştan, comandantul unității peste
câteva luni), pe lângă Centrul de Instrucție al Aviației din Tecuci, dislocat
ulterior in garnizoana Buzău.
În septembrie 1952, în baza ordinului
ministrului Forțelor Armate nr. 00191130 se transforma în regiment subordonat Forțelor
Aeriene Militare.
Experiența şi realitățile din Decembrie 1989 au
scos în evidenţă eficienţa unităților de parașutiști în diferite acțiuni şi a
determinat conducerea politica de după revoluție să promoveze restructurarea
efectivelor de parașutiști.
La 30 noiembrie 1990, în urma restructurării
celor 4 regimente si a Secției Parașutiști s-a înființat Comandamentul Trupelor
de Parașutiști subordonat Statului Major al Forțelor Aeriene, având în
subordine 3 brigăzi de parașutiști şi un Centru de instrucție dislocate astfel:
Brigada 1 Parașutiști la Luna; Brigada 2 Parașutiști la Clinceni si Brigada 3 Parașutiști
la Bacău. Brigăzile aveau în subordine batalioane de parașutiști şi misiuni
speciale. Pentru prima dată, a luat ființă şi Centrul de Perfecționare a Pregătirii
Cadrelor din Trupele de Parașutiști, la Buzău.
Trupele de parașutiști sunt structuri pe care
orice armata le dorește şi le pregătește cu seriozitate. Datorita
profesionalismului de care au dat dovada de-a lungul timpului, trupele de parașutiști
vor fi „pepiniera” de selecție pentru Forțele Speciale, componenta specializată
de intervenție, discreta şi rapidă a armatei, destinata să execute cu mare
precizie o gamă largă de misiuni cu caracter deosebit, în deplin secret, în
sprijinul desfășurării forțelor clasice sau al stabilizării unor situații, în
deplin consens cu interesele statului.
LA MULŢI, FRUMOŞI ŞI SĂNĂTOŞI ANI !
CER SENIN ÎN TOATE ACŢIUNILE DUMNEAVOASTRĂ
BIROUL OPERATIV AL SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE –
FILIALA ORADEA
SECRETAR , LT.COL. (Rz.) TUDOR ALEXANDRU - COSTEL