Perioada de neutralitate a Romaniei de dinaintea primului razboi mondial a fost folosita din plin pentru pregatirea si inzestrarea armatei cu armament, tehnica de lupta si munitii.In anul 1914, Marele Stat Major roman a efectuat "Studiul asupra apararii antiaeriene a capitalei si a zonei interioare" in care s-au dezbatut posibilitatile de realizare prin forte proprii a unor mijloace de aparare a obiectivelor, trupelor si populatiei impotriva loviturilor executate din aer.Astfel ,in August 1916 s-au achizitionat din import 4 tunuri antiaeriene cal.75mm .La 15 aprilie 1916 a fost infiintata "Scoala de tragere cu tunul antiaerian calibru 57mm.", mai intai la Mihai Bravu, apoi la Turtucaia.La 9 august 1916, dupa semnarea "Conventiei militare dintre Romania si Antanta" ia fiinta o noua structura "Corpul Apararii Antiaeriene" destinat sa duca lupta cu inamicul aerian.
Prima unitate de artilerie antiaeriana, atestata documentar ca fiind in functiune in dimineata zilei de 15 august 1916, consfinteste aparitia in structura armatei romane a unei noi arme, artileria antiaeriana.
Se poate spune ca artileria antiaeriana romana a fost pusa in cursul razboiului din anii 1941-1945 in situatia de duce actiuni de lupta impotriva celor mai puternice forte aeriene din lume in epoca respectiva .
De-a lungul deceniilor postbelice, arma Artilerie si Rachete Sol-Aer, componenta a armatei romane, a facut parte din diverse structuri (inspectorate, comandamente, directii), dar a ramas aceeasi arma activa, cu rol si loc bine precizate in organismul militar. Desi arma artilerie si rachete sol-aer a trecut prin profunde transformari care au insemnat desfiintarea unui numar considerabil de mari unitati , unitati si subunitati , in perspectiva se profileaza infiintarea unor structuri de aparare aeriana cu baza la sol cu tehnica de lupta similara cu a aliatilor.
In prezent, artileristii si rachetistii sol-aer isi concentreaza eforturile pentru cresterea capacitatii combative a tuturor structurilor in situatii aeriene complexe.
În cronica marilor tradiţii ale armatei române, artileriştii şi rachetiştii antiaerieni înscriu incontestabile şi nemuritoare fapte de arme închinate patriei şi fiinţei neamului românesc. Dacă ţara s-a păstrat prin lupta eroică a fiilor ei, prin conştiinţa datoriei şi virtuţilor lor, probate în momente de cumpănă ale istoriei naţionale, avem sentimentul tonic al
| |
certitudinii că artileriştii şi rachetiştii antiaerieni n-au fost niciodată mai prejos.
Ca arma, artileria si rachetele antiaeriene reprezinta produsul secolului trecut si, ca urmare, istoria sa de noua decenii de existenta, în care cuvântul de ordine a fost mentinerea linistii aeriene a tarii, prezinta sub diferite forme, evolutia de ansamblu a artei militare si tehnicii consemnata în aceasta perioada pe plan national si international. Evolutia este reflectata, în cazul de fata, prin înbogatirea continua a caracteristicilor tehnico-tactice ale mijloacelor de lupta specifice si a procedeelor de întrebuintare în lupta. | |
Ziua de 15 august 1916 – zi în care s-au pus temeliile unei arme de mare viitor, a fost un început firesc, cu nimic diferit de orice început, dar care a generat o bogată tradiţie de luptă şi o evoluţie semnificativă.
LA MULTI, FRUMOSI SI SANATOSI ANI !
BIROUL OPERATIV AL SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE – FILIALA ORADEA
SECRETAR , LT.COL. (Rz.) TUDOR ALEXANDRU - COSTEL
