UN ARTICOL DEOSEBIT, PRELUAT SI REPOSTAT ! MULTUMIM DOMNULE COLONEL (RZ.) MACOVEI
Generalii
de ieri, generalii de astăzi.
Motto
”Când vine istoria să restabilească
răspunderile, dacă vine, este prea târziu. Adevăraţii vinovaţi au dispărut de
mult sau digeră fructul agonisit prin abilităţi, exploatări de situaţii,
abuzuri şi furturi” Ion Antonescu
Evenimentele din Crimeea vor degenera şi se vor finaliza foarte probabil cu
un conflict în care toate statele din
zonă vor fi implicate, inclusiv militar. În acest context Armata română va
trebui să acţioneze singură sau cel mai probabil împreună cu alte state la
acest conflict. Având în vedere rolul deosebit de important pe care
conducătorii militari îl au în planificarea
, conducerea şi desfăşurarea acţiunilor militare m-am gândit să fac o analiză
comparativă între militarii din conducerea armatei la intrarea României în cel
de al doilea Război Mondial şi conducătorii militari actuali. Ceea ce am
descoperit cu această ocazie este îngrijorător. Şi iată de ce.
A. Generalii
din perioada interbelică
La intrarea României în
cel de al doilea Război Mondial la conducerea armatei se aflau generali cu
prestigioase cariere militare.Urmare a modului exemplar în care
au condus acţiunile marilor unităţi din subordine pe timpul acţiunilor
de luptă desfăşurate pe frontul de est, dar şi
pe frontul de vest, aceştia au fost promovaţi în funcţii, înaintaţi în
grade şi au fost decoraţi cu cele mai importante distincţii româneşti.
General de armată Gheorghe Avramescu[1]
Data naşterii - 26 ianuarie 1884
Studii militare – Şcoala militară de infanterie şi
cavalerie – 1908, Şcoala Superioară de război –anul I -1913-1914, anul II –
1919-1920
Grade militare – sublocotenent-1908; locotenent – 1911, căpitan – 1916, maior- 1917, locotenent colonel – 1923,
colonel – 1929, general de brigadă – 1936 ( la vârsta de 52
de ani ),
general de divizie – 1940, general de corp de armată – 1942, general de armată
– 1945
Funcţii îndeplinite – comandant pluton, companie,
batalion, ofiţer în statul major al Diviziei 1 Vânători de Munte, şef Biroul 6
transport al M.St.M, comandant al Corpului de munte(1941-1943),comandant al Corpului 3 Armată(1943-1944),
comandant al Armatei a 4 –a (1944-1945).
Decoraţii:
-
Ordinul “Steaua României “în grad de
Cavaler cu panglică de Virtute Militară
-
Ordinul “Mihai Viteazul “cl. III - prin DR
2886/17.10.1941-“Pentru priceperea deosebită ,
curajul , hotărârea şi iniţiativa cu care a condus operaţiunile de cucerire a Bucovinei, a
judeţului Hotin, forţarea liniei fortificate a Nistrului şi urmărirea
inamicului î n Ucraina până la Bug” [2]
-
Ordinul “Mihai Viteazul” cl. II - prin DR
2549/1.09.1942- “Pentru modul strălucit cum a
organizat şi condus operaţiunile Corpului său de armată în atacul
Sevastopolului”[3]
-
Ordinul “Mihai Viteazul”, model 1944, cl.
III cu spade - prin DR 2254/ 15.11.1944”Pentru
modul cum s-a distins în grelele lupte pentru eliberarea Ardealului de
Nord( 5 septembrie – 12 octombrie 1944)”[4]
General
de corp de armată Nicolae Dăscălescu[5]
Data naşterii - 29.06.1884
Studii militare – Şcoal Militară de artilerie,
geniu şi marină – 1908, Şcoala Superioară de Război – 1923
Grade militare – sublocotenent – 1908, locotenent
– 1911, căpitan – 1916, maior – 1917, locotenent colonel – 1923, colonel –
1929, general de brigadă – 1937(la vârsta de 53 de ani), general de divizie – 1940, general de corp
de armată – 1945.
Funcţii îndeplinite –comandant de pluton în Regimentul 8 Artilerie
(1908-1909, 1911-1916);comandant de baterie şi de divizion în Regimentul 4
Artilerie (1916-1918);comandant al Regimentului 4 Artilerie (1919-1920);
şef de stat major la Divizia 14 Infanterie ; şef birou studii în Ministerul de
război (1920-1921);
subşef de stat major al Corpului 5 Armată (1925) ;
şef de stat major la Comandamentul Trupelor Aeronautice (1925-1931);
inspector al Aeronauticii Române (1931-1932);
comandant al Regimentului 1 Artilerie Antiaeriană (1932-1933);
şef de stat major al Corpului 3 Armată (1933-1936);
comandant al Brigăzii 12 Artilerie (1936-1937);
secretar general al Ministerului Apărării Naţionale (1937-1938) ;
comandant al Brigăzii 1 Artilerie Antiaeriană (1938-1939);
comandant al Diviziei 25 Infanterie (1939-1940); comandant al Diviziei 21
Infanterie (1940-1941); comandant al Corpului 2 Armată (1941-1945);
comandant al Armatei a 4-a (ianuarie-februarie, martie-mai 1945)
Decorat:
-
“Crucea Comemorativă
a războiului 1916-1918”, cu baretele Ardeal, Carpaţi, Bucureşti, Tg. Ocna
-
“Coroana României”,
clasa a IV-a, cu spade, în grad de ofiţer, cu panglică de Virtute Militară
-
Ordinul “Mihai
Viteazul” claasa a III- a la 22.09.1941–
“Pentru modul cum a
impulsionat şi condus ddivizia sa în luptele din ziua de 12 iulie 1941, când
deşi divizia rămăsese cu o valoare de circa 4 batalioane, a rezistat cu
bărbăţie atacurilor date de două divizii ruse, susţinute de un violent foc de
artilerie de proporţii nebănuite şi de atacul aviaţiei. A fost continuu în
linia I, fiind mereu prezent la regimente şi batalioane sub focul violent al
inamicului. În ziua de 8 iulie a condus personal regimentul Dorobanţi la atac spre a-şi îndeplini
misiunea ordonată”[6] -
(A stârnit admiraţia mareşalului Ion
Antonescu, care a luat de la pieptul
său, propriul ordin primit în Războiul de Întregire şi l-a prins pe
pieptul generalului Dăscălescu)
-
Ordinul “Steaua
României” cu spade în grad de Mare Ofiţer, cu panglică de Virtute Militară
-
Ordinul “Coroana
României”, clasa a III-a
-
“Cruciada împotriva
comunismului”
General de divizie Leonard Mociulschi[7]
Data naşterii - 25.03.1889
Studii militare – Şcoala Militară de Ofiţeri
Activi de Infanterie -1912.
Grade militare – sublocotenent - 1912, locotenent – 1915, căpitan – 1917,maior
– 1920, locotenent colonel – 1932, colonel – 1937, general de brigadă – 1942 (la vârsta de 53 de ani),
general de divizie – 1944
Funcţii îndeplinite – comandant pluton şi companie infanterie, comandant Batalion
Vânători de Munte – 1932 - 1937,comandant al Grupului 4 Vânători Munte,
comandant secund al Brigăzii 1 Munte – 1940-1942, comandant al Diviziei 3 Munte
– 1943-1945
Decoraţii:
-
Ordinul “Mihai Viteazul” cls. a III-a, la
17.10.1941-”Pentru
destoinicia şi energia cu care a condus detaşamentele brigăzii la trecerea
frontierei în zona Vicovul Cindei, la
cucerirea regiunii Storojineţ şi în special la forţarea Nistrului, în zilele de
17 şi 18 iulie, unde sub focul ucigător al inamicului din cazemate a
impulsionat prin exemplul personal pe direcţia e efort a brigăzii.”
-
Ordinul “Mihai Viteazul “cls. a II-a,
la 19.02.1944 – “S-a distins prin exemplul personal, destoinicia şi
dârzenia cu care a comandat unităţile de Vânători de Munte”
-
Ordinul “Mihai Viteazul” model 1944, cu spade cls. a III-a , la 23.03.1945 – “Pentru energia, curajul şi priceperea
cu care şi-a condus divizia pe câmpul de luptă”
B. Generalii
din prioada postrevoluţie 1989
După evenimentele din
decembrie 1989 lumea militară a fost bulversată de încălcarea, uneori
grosolană, a normelor cu privire la
acordarea gradelor de general. Iată cele mai elocvente exemple .
General Gabriel Oprea[8]
Data naşterii - 1 ianuarie 1961
Studii – Şcoala Militară de Ofiţeri Activi “Nicolae Bălcescu”-Sibiu
- 1983, Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti,secţia administrativ(la
fără frecvenţă) - 1990, Colegiul Naţional de Apărare – 1997,Doctor în drept,
Universitatea Bucureşti, Facultatea de drept – anul incert, probabil 2000.
Grade militare – locotenent (specializare - intendenţă) – 1983,
locotenent major, căpitan - până în 1993;
maior,locotenent colonel şi colonel – în rezervă, în perioda 1993-2000; general
maior de justiţie militară activ - 2001(la vârsta de 40 de ani), general de
divizie activ - 2003; general locotenent – 2008 (în rezervă); general (în rezervă) - 2009.
Funcţii
îndeplinite – ofiţer de intendenţă – 1983 – 1990; consilier juridic la M.Ap.N
(ofiţer de justiţie militară activ) - 1990 – 1993, preşedinte al Administraţiei
Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - 2001 – 2002, Prefect, Prefectura
municipiului Bucureşti – 2002-2003;
Ministru
Delegat pentru Administrația Publică, Ministerul Administrației și Internelor 2003-2004; Ministrul
Administrației și Internelor - 2008 - ianuarie
2009;
Ministrul
Apărării Naționale - Decembrie 2009 - mai 2012; Viceprim-ministru pentru
securitate națională - decembrie 2012 – 5 martie 2014; Viceprim-ministru pentru
securitate națională, Ministrul Afacerilor Interne - 5 martie 2014 – prezent:
Decoraţii:
-
Ordinul Național “Steaua României” în grad de
Cavaler – 2000
-
Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler -2002
General locotenent Ilie Botoş [9]
Data naşterii – 1965
Studii militare – Nu are. Urmează diferite
cursuri în străinătate: 2001- cursul
„Contraterorism”, Academia Internaţională de Arte Marţiale din cadrul
Colegiului Israelian de Securitate şi Investigaţii; în decembrie 2006 - Curs de securitate naţională, Colegiul
Galilee, Israel; martie 2007 - Curs avansat de securitate naţională, Colegiul
Galilee, Israel; mai 2007, - Curs pentru
generali, amirali şi ambasadori, Colegiul de Apărare NATO; august 2007 - Programul „Securitatea internaţională şi
naţională”, Şcoala pentru Studii Guvernamentale John F. Kennedy, Universitatea
Harvard; ianuarie 2008, - Curs de contraterorism, Israel;
Grade militare – locotenent major - 1991;
căpitan magistrat - 1995; maior
magistrat - 1999 ; locotenent-colonel magistrat - 2000; colonel magistrat - 2002 ; general de
brigadă (r) – 2003 (la vârsta de 38 de ani)[10];
- general-maior magistrat – 2007; general locotenent - 2011
Funcţii
îndeplinite – judecător militar la
Tribunalul Militar Cluj -11.02-17.07.1991 ; procuror militar criminalist şi
prim-procuror militar la Parchetul Militar Cluj - 1991-2002; procuror militar
şi procuror general adjunct la Parchetul Naţional Anticorupţie - 2002-2003; procuror
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
-2003-2006 ; şef (consilier juridic şef)
al Direcţiei Legislaţie şi Asistenţă Juridică a Ministerului Apărării
Naţionale - 2006-2008 ; consilier al
ministrului apărării naţionale (şi consilier juridic şef) la microstructura
„Consilierii Ministrului” - 2008-2009; locţiitor al directorului general al
Direcţiei generale de informaţii a apărării -2009-2010 ; şef al Direcţiei
Informaţii Militare şi locţiitorul directorului general al Direcţiei Generale
de Informaţii a apărării pentru informaţii militare - 2010-2012; director general al Direcţiei Generale de Informaţii
a apărării - 01.08.2012 – ianuarie 2013; Secretar de stat pentru Securitate Națională, Guvernul României -
Februarie 2013 – Martie 2014; Secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne -
Martie 2014 – prezent.
Decoraţii
-
Ordinul Național “Steaua României” în grad de
Cavaler – 2011
-
Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer -2012
-
Ordinul Naţional Serviciul
Credincios în grad de „Cavaler”
-
Ordinul Virtutea Militară în grad de „Cavaler”
- 2010
Generalul locotenent Cătălin Ştefăniţă Zisu
Data naşterii -1966.
Studii militare – Liceul Militar “Dimitrie Cantemir – 1985,
Şcoala de Ofiţei Activi”Nicolae Bălcesu”Sibiu – 1988
Grade militare – locotenent -1988, locotenent major, căpitan, maior.
locotenent colonel, colonel - general de
brigadă, lipsesc date – 2003(la vârsta de 37 de ani),general maior –
2007, general locotenent – 2011
Funcţii îndeplinite – până în 2006 lipsesc date certe despre funcţiile
îndeplinite; Comandant al Comandamentului Logistic
Întrunit – 2006-2012; preşedinte al Administrăţiei Naţionale a Rezervelor de
Stat şi Probleme Speciale - 2012-2013,
Comandant al Comandamentului Logistic Întrunit -2013 – present.
Decoraţii :
-
“Virtutea Militară” în grad de cavaler – 2002
-
”Serviciul
Credincios” în grad de cavaler – 2010
-
”Steaua
României „– în grad de cavaler – 2011
-
“Virtutea Militară”în grad de ofiţer - 2013
Data naşterii – 17.10.1958
Studii militare – Şcoala
Militară de Subofiţeri Sanitari – 1979; Institutul Medico – Militar Bucuresti
1996; Curs de implantologie orală S.U.A.(trei luni) 1996; / Curs de Competenţă
în implantologie orală; Doctor in Ştiinte Medicale - 2001; Curs postuniversitar de perfecţionare
în domeniul securităţii şi apărării naţionale ”Securitate şi bună guvernare”-
2009
Grade militare – sergent major – plutonier, 1979 - 1990, locotenent
major – 1992,
căpitan - 1994, maior - 1999, locotenent colonel - 2000, colonel -2002 ,
general brigadă – 2004( la vârsta de 52 de ani ), general maior
- 2009
Experienţă
profesională - sanitar şef în laboratorul de igienă şi
Secţia de chirurgie maxilo-facială la Spitalul Militar Central – 1979-1990;
medic în Secţia chirurgie maxilo-facială şi reconstructivă la Spitalul Clinic
Militar Central- 1996- 2000; medic specialist în Secţia odontologie,
paradontologie şi protetică la Spitalul Clinic Militar Central – 2000-2002; Şef
Secţie odontologie, paradontologie şi protetică din Centrul Clinic de
Stomatologie şi Implantologie la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central
2002 -2003; Comandantul Institutului Medico-Militar Bucureşti 2003-2004;
Comandantul Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”
Bucureşti – 2004-2009; Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării
Naţionale - 2009-2010; Consilier al
Ministrului Apărării Naţionale – mai – iulie 2010 ; Ofiter in Statul Major
General al Ministerului Apărării Naţionale 2010 - 2011; Consilier al
Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului – Direcţia Generală Învăţământ
Superior 2011-2012, Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale
- Decembrie 2012 – Ianuarie 2013 ; Consilier
al Şefului Statului Major General 2013- 2014; Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului
Apărării Naţionale - 2014;
Decoraţii:
-
Ordinul “Meritul Sanitar” în
grad de mare ofiţer – 2004
Contraamiral de flotilă dr.Tiberiu Fraţilă[12]
Data naşterii - 31.07.1962
Studii militare - Liceul Militar de Marină "Alexandru Ioan Cuza"-1980, Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân", Facultatea de Marină Militară – 1984, curs postuniversitar de perfecţionare în conducerea activităţii de comunicare şi relaţii publice, Colegiul de Comandă şi Stat Major, Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti - 2000; curs Peace Support Operations, Centrul Regional de Pregătire PfP, A.Î.S.M., Bucureşti - 2002; curs de corespondenţi de război, Belgia - 2005; Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti; - 2007.
Grade militare – de la locotenent – la comandor – lipsă date; contraamiral de flotilă – 2011(la vârsta de 49 de ani)
-
Experienţă profesională - comandant serviciu de luptă navigaţie,
vânătorul de submarine 32 – 1984-1985; ofiţer în statul major al Divizionului
339 Vânătoare de Submarine şi ofiţer în comandamentul Diviziei 42 Maritime( probabil
activist de partid) 1985-1989; jurnalist militar – 1990 – 1998; diferite
funcţii pe linie de informare şi relaţii publice la M.Ap.N. – 1989-2012;
director adjunct al Directiei Ocupare şi Salarizare, Ministerul Muncii,
Familiei, Protectiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (detaşat) – 2012 - 2014;
şef al Directiei personal şi mobilizare din Statul Major General – din ianuarie
2014
Ordine şi
decoraţii:- Emblema Onoarea Armatei României;
- Emblema de Onoare a Statului Major General;
- Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene;
- Emblema de Onoare a Forţelor Terestre;
- Emblema de Merit "În slujba Păcii";
- Semnul onorific "În serviciul patriei" pentru ofiţeri, pentru 25 de ani de activitate;
- Semnul onorific "În serviciul patriei" pentru ofiţeri, pentru 20 de ani de activitate;
- Ordinul "Meritul Militar" clasa a III-a.
C. Analiza comparativă
Militarii din perioada interbelică sunt cei care au
participat în timpul primului şi celui de la doilea Război Mondial la realizarea şi ulterior la apărarea
României Mari. Cei actuali au participat marginal la evenimentele din decembrie 1989 şi pe
fondul haosului din societatea românească au avut acces rapid la grade şi
funcţii la care în mod normal nu ar fi putut aspira. Din analiza comparativă a
acestora se desprind următoarele aspecte:
·
Carierele
generalilor din perioada interbelică au
avut la bază prevederile diferitelor variante ale “Legii asupra înaintărilor în armată”[13].
Regulile , principiile şi criteriile stricte ale acesteia - corelaţia grad-funcţie; obligativitatea absolvirii unor cursuri şi
susţinerea unor examene deosebit de riguroase;
avansarea în gradul următor numai după
îndeplinirea stagiului minim în gradul deţinut şi după îndeplinirea stagiului
la trupă - au
fost respectate integral, indiferent de cine s-a aflat la conducerea României. Stagiile minime în grad erau următoarele: slt. - 3ani; lt - 4ani; cpt. – 6 ani; mr. - 4
ani; lt.col. – 4 ani; col. - 4 ani. Colonelul ca să fie înaintat la gradul
de general de brigadă trebuia să fi comandat 2 ani,
efectiv, acelaşi regiment. Generalul de
brigadă pentru a fi avansat general de divizie trebuia să aibă 4 ani vechime în
grad şi să fi comandat o divizie un an
neîntrerupt. Generalul de divizie ca să fie avansat general de corp de armată
trebuia să aibă o vechime în grad de cel puţin 5 ani.[14]
În aceste condiţii, cei trei generali din perioada interbelică, respectând integral
aceste criteriii, au primit stelele de
general astfel: Gheorghe Avramescu –
prima la 53 de ani, a doua la 56 de ani, a treia la 58 de ani şi a patra la 61
de ani; Nicolae Dăscălescu – prima la 53 de ani, a doua la 56 de ani şi a treia la
61 de ani; Leonard Mociulschi- prima la 53 de ani, a
doua la 55 de ani. De reţinut - ultimile grade au fost obţinute în timp de
război.
·
După 1989 au fost elaborate legi, regulamemte şi
dispoziţiuni, fiind aprobat chiar un
Ghid al Carierei Militare, toate stabilind în amănunt condiţiile de îndeplinit
de către militari pentru înaintarea în
grad şi funcţie. Reglementările acestora
nu difereau esenţial de regulile,
principiile şi criteriile din perioada interbelică. Dar ele nu vor fi aplicate toturor militarilor. Cei cu abilităţi
extra profesionale, în special cei apropiaţi de conducătorii politici, au fost
permanent favorizaţi. Vărsta de înaintare la gradul de general a scăzut drastic
faţă de perioada interbelică: Gabriel
Oprea – primeşte prima stea de general la 40 de ani, a doua la 42 de ani, a treia la
47 şi a patra la 48 de ani; Cătălin Ştefăniţă Zisu – prima la 37 de ani, a
doua la 41 de ani , a treia la 45 de
ani; Ioan Sârbu – prima stea la 53 de
ani, a doua stea la 57 de ani. Un caz interesant
este şi cel al actualului şef al SMG – Ştefan Dănilă –
care în perioada 2009-2011 a fost de trei ori avansat, primind prima stea de general la 44
de ani, a doua la 45 de ani şi a treia
la 46 de ani.
În toate aceste cazuri termenele prevăzuta de
lege ca stagii minime în grad nu au fost respectate. Cătălin Ştefăniţă Zisu a
reuşit la doar 37 de ani, după o carieră militară de doar 15 ani, să primească prima stea de general. După o carieră de 11 ani de subofiţer
sanitar, doar 15 ani i-au fost necesari lui
Ioan Sârbu pentru a reuşi
avansarea de la gradul de plutonier la cel de general de brigadă. Ilie Botoş deşi nu a
absolvit nicio şcoală militară, în doar 12 ani de activitatedupă activare a
fost avansat general, primind prima stea la 38 de ani, a doua la 42 de ani şi a
treia la 46 de ani. Aceşti militari, cu excepţia lui Ştefan Dănilă, nu au comanadat subunităţi, unităţi, mari unităţi sau structuri care să le permită astfel de
avansări. Gabriel Oprea, pe
parcursul unei cariere de cadru militar activ de doar aproximativ 14 ani, a
primit două stele de general. Celelalte
două stele le-a primit în rezervă. Motivele avansării acestuia nu au nimic
comun cu prevederile legale: prima stea de general a primit-o pe timpul când îndeplinea funcţia de preşedinte al Administraţiei
Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale; a doua stea a primit-o pentru că a fost un bun prefect; a treia pentru că a
înfiinţat filiala ANCMMRR din
judeţul Ilfov, a patra pentru că şi-a dat demisia din fruntea Ministerului de Interne.
Mai mult pentru Gabriel
Oprea propunerea de avansare la gradul de general de brigadă nu a fost făcută
de ministrul apărării naţionale, aşa cum prevedea lege, ci de premierul Adrian
Năstase, ea nemaifiind discutată în Colegiul M.Ap.N.
Pentru ceilalţi generali este greu de justificat cum au fost
respectate criteriile prevăzute în Ghidul Carierei Militare pentru
astfel de avansări: cunoştinţe
generale şi de specialitate, abilităţi cognitive, competenţe generale şi
de specialitate specifice
domeniului militar în care au fost încadraţi/numiţi.[15]
·
Toţi generalii din
perioada interbelică au fost avansaţi numai în perioada cât au fost în activitate. După
1990 obţinerea gradelor în rezervă a devenit extrem de facilă. Specialistul în
domeniu este Gabriel Oprea, care după ce obţine gradele de maior, locotenet - colonel
şi colonel în rezervă, este reactivat,
obţine două stele de general în
activitate , ulterior după trecerea în rezervă obţinând celelalte două stele de
general. Acesta a declarat că este
foarte mândru de faptul că este mândru că este general, nemenţionând nimic de
faptul că ar fi mândru şi de modul cum a obţinut stelele de general .[16] Ilie
Botoş, trecut în rezervă colonel, este avansat general de brigadă în rezervă,
după care este reactivat, ulterior primind încă două stele de general.
·
Generalii din perioada interbelică, de regulă, nu erau
detaşaţi la alte ministere. Fac
excepţie următorii generali care în guvernarea Ion Antonescu au îndeplinit
următoarele funcţii : Nicolae Scarlat Stoenescu, ministrul de Finanţe(1941 - 1942); Radu Rosetti,
ministrul
Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor (27.01-11.11.1941) şi Ion Sichitiu,
ministrul Agriculturii (1941-1942). Cu
totul alta este situaţia astăzi, când detaşarea generalilor la alte
ministere se pare că este la modă în
M.Ap.N. Atunci când, urmare a câştigării alegerilor de către un nou partid/alianţă, are loc şi schimbarea
conducerii ministerului , cei apropiaţi vechii conduceri îşi aranjează
detaşarea, în locuri călduţe, la alte
ministere. Gen.lt. Cătălin Stefăniţă Zisu în perioada 2012 - 2013 a fost detaşat ca preşedinte al Administraţiei Naţionale a
Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale. Gen. mr. Ioan Sârbu în perioada 2011-2012 a fost detaşat consilier
al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului – Direcţia Generală
Învăţământ Superior 2011-2012. Contraamiralul Tiberiu Frăţilă în perioada 2012-2014 a fost detaşat ca director adjunct
al Directiei Ocupare şi Salarizare, Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei
Sociale şi Persoanelor Vârstnice .
Gen. lt. Ilie Botoş în perioada februarie
2013 – martie 2014 a fost detaşat ca Secretar de
stat pentru Securitate Națională, Guvernul României , iar din
martie 2014 ca Secretar de stat,
Ministerul Afacerilor Interne. Foarte interesante sunt de urmărit mişcările de personal, din culise, pe care
protectorii acestor personaje le –au
efectuat pentru a asigura liniştea acoliţilor lor. Odată pericolul
trecut aceştia, cu excepţia lui Ilie Botoş, care l-a urmat pe Gabriel Oprea la
MAI, au revenit la M.Ap.N., pe funcţiile
avute anterior sau pe altele superioare , chiar dacă nu aveau pregătirea profesională necesară. Astfel
contraamiralul Tiberiu Frăţilă, utecist , jurnalist militar şi specialist în
comunicare a ajuns să răspundă de mobilizarea Armatei Române.
·
Niciunul
din generalii din perioada interbelică nu a deţinut titlul de doctor şi/sau de
profesori universitar. Singurele preocupări ale acestora erau legate de
sistemul militar şi de găsirea soluţiilor care să asigure o structură a
forţelor armate corespunzătoare pericolelor care ameninţau România şi o stare de operativitate superioară unităţilor şi marilor unităţi. Generalii
postdecembrişti au avut cu totul alte
preocupări, manifestând o apetenţă
deosebită pentru obţinerea unor titluri ştiinţifice, care să le permită
ascensiunea în domeniul militar şi
accesul în anumite cercuri academice. Obţinerea acestor titluri
ştiinţifice s-a făcut de multe ori cu
încălcarea prevederilor legale, în final
fiind necesară intervenţia DNA – vezi
scandalul U.N.Ap, legat de filiera de obţinere
a titlurilor de “doctor în ştiinţe militare” şi apoi de cadru didactic universitar[17].
Obţinerea titlurilor ştiinţifice s-a făcut potrivit principiului “Dacă
te baţi , sunt şi excepţii!”, atât de
apreciat de Gabriel Oprea. Acesta a reuşit, într-o perioadă de doar 2-3 ani de
la obţinerea doctoratului să devină profesor universitar şi conducător de
doctorat, deşi statutul cadrelor didactice prevede o vechime de cel puţin 10-15 ani. La rândul său, Ioan Sârbu
are o ascensiune academică uluitoare. Este numit direct şef de lucrări, sărind peste gradele
de preparator şi asistent universitar, care ar fi necesitat o vechime didactică
de 9 ani. Deoarece vechimea didactică
prevăzută pentru obţinerea titlului de conferenţiar era de 20 de ani, acesta îşi echivalează
vechimea în muncă - inclusiv perioada când
era brancardier şi student - cu cea
didactică. Tot Ioan Sârbu, şeful catedrei de Implantologie, din cadrul
Facultăţii de Stomatologie şi consilier al ministrului Educaţiei, a fost acuzat
că a plagiat o lucrare a unui mare implantolog american şi şi-a îmbogăţit CV-ul
cu un articol care nu-i aparţine[18].
·
În perioada
interbelică pentru a putea fi avansaţi la gradul de general , ofiţerii trebuiau să se
distingă prin alese însuşiri morale. Niciunul din cei trei generali prezentaţi nu a fost implicat în acte de
corupţie.Toţi sunt oameni cu un caracter ales , de o cinste deosebită şi de o
rară modestie. Toţi, deşi au ocupat funcţii deosebit de importante, nu au acumulat averi considerabile. Cu
totul alta este situaţia generali lor contemporani,
deseori acuzaţi de implicare în fapte
compromiţătoare pentru un militar.
Gabriel
Oprea a fost acuzat de către preşedintele României că este
conducătorul Mafiei personale a premierului Adrian Năstase. Tot el este
acuzat de relaţii dubioase cu teroristul
Omar Haysam, de implicare în dosarul “Diplome titluri
universitare”, de comiterea unor
grave ilegalităţi în procesul de recalculare şi revizuire a pensiilor militare
şi de avansarea ilegală a unor politicieni, ziarişti şi procurori , dar şi a
unor subofiţeri şi maiştri militari la gradul de generali în rezervă. Averea sa este
impresionantă – 2 terenuri în Pipera şi Voluntari; 2 apartamente în Bucureşti, 3 case de locuit în
Bucureşti şi Pipera, 2 case de vacanţă la Predeal şi Mangalia;2 autoturisme; bijuterii – 10.000 euro; picturi, tablouri – 50.000 euro; conturi bancare
-60.887 roni, 141.458 euro.[19]
Cătălin
Ştefăniţă Zisu este acuzat că ar fi artizanul tuturor scandalurilor din jurul
Clubului Steaua, de implicare
in schimbul de terenuri dintre minister si Gigi Becali. de aranjarea unei licitaţii cu dedicaţie[20],
de obţinerea
de titluri universitare şi ştiinţifice în condiţii dubioase[21]. Este posesorul următoarei averi: 1 teren intravilan în
Bucureşti, 2 case de locuit în Bucureşti şi în jud. Prahova, 1 autoturism BMW.[22]
Ioan
Sârbu este acuzat că a umilit, persecutat şi îndepărtat din Spitalul Militar nume importante ale școlii de medicină românești, [23]pentru
îndepărtarea cărora a propus
desfiinţarea Facultăţii de Perfecţionare şi Specializare din Institutul
Medico-Militar şi a contribuit decisiv la desfiinţarea clinicilor
universitare din SCUMC, acolo unde se
pregăteau viitorii medici militari[24];
implicarea în afacerea “Radius
Medical”[25].
Posedă următoarea avere: 2 terenuri
intravilane în Bucureşti şi în Buşteni, 1 casă de locuit în Bucureşti, 1 casă
de vacanţă în Buşteni, bijuterii – 18.500 euro, tablouri – 9.000 euro, conturi
– 6.812 ron şi 23.000 euro[26]
Ilie Botoş este acuzat că a soluţionat dosarul referitor
la doborârea elicopterului IAR-330, în
23 decembrie 1989, în care se aflau generalii Nuţă şi Mihalea , ca fiind un
accident de muncă provocat de echipajul elicopterului.[27]
În urma celebrei dispariţii a lui Haysam generalul şi-a prezentat demisia de onoare. Este posesorul
următoarei averi: 1 casă de locuit la
Sibiu, 2 autoturisme, conturi în bancă – 3.188 euro, 29.939 dolari şi 69.302
roni, a acordat un împrumut de 160.000 euro , are un împrumut scadent în anul
2031 în valoare de 39.926 euro.[28]
·
La generalii
din perioada interbelică este foarte uşor să afli evoluţia în cariera militară
din punct de vedere al gradelor. La
generalii contemporani este o adevărată aventură să încerci să identifici cu
exctitate data avansărilor în grad, care este omisă , cu bună ştiinţă, din
biografiile făcute publice. Celebru din acest punct de vedere este Cătălin
Ştefăniţă Zisu, a cărei biografie nu
apare nici măcar în lucrarea “Piramida cantemiristă –
de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, dedicată foştilor absolvenţi
ai instituţiei care au reuşit să obţină gradul de general. Unii îşi cosmetizează biografiile, omiţând perioadele în care au fost secretari UTC – Tiberiu
Frăţilă şi Cătălin Ştefăniţă Zisu ( 1989 - la Regimentul 1
Mecanizat), alţii prezintă eronat
funcţiile îndeplinite. Astfel din curriculum vitae al lui Gabriel Oprea
aflăm că acesta, în perioada 1983-1990 ar fi fost
ofiţer economist în M.Ap.N. În perioadă respectivă , conform prevederilor statelor de organizare, acesta nu
ar fi putut fi încadrat decât în
funcţiile de ofiţer 3 sau 4 de
intendenţă (echivalente gradul ui de căpitan sau maior). Plin de mândrie acesta a declarat în Emisiunea “Jocuri de putere” că a fost locţiitor şi comandant al unei “unităţi
speciale”, atunci când, în 1992, avea gradul de locotenent major.[29] Interesant
este că în curriculum vitae acesta are trecută în perioada 1990 -1993
funcţia de magistrat militar, care nu
are nimic comun cu comanda unei unităţi militare, fie ea şi specială. Gabriel
Oprea nu a specificat cu ce se ocupa celebra “unitate specială”, dar din
informaţiile publice anterioare, se pare
că este vorba de hotelurile armatei din Mangalia. Se pare că aceşti domni nu au
învăţat nimic din păţania unei celebre analfabete, devenită academician de
renume mondial.
v
Pe
parcursul istoriei au mai existat perioade în care o serie de generali ai Armatei Române, datorită
sprijinului politic de care s-au bucurat, prin acţiunile intreprinse, au devenit deosebit de
periculoşi pentru stabilitatea organismului militar.
În anul 1888 datorită sistemului de corupţie instituit
de ministrul de război, gen. Alexandru Anghelescu,s-a ajuns în situaţia că”nouă zecimi dintre generali erau oameni
corupţi, sau ambiţioşi de cea mai
proastă speţă” [30].
Ofiţerii tineri, cu ajutorul presei, reuşesc să determine demiterea ministrului
corupt şi condamnarea acestuia şi a doi din membrii de bază ai “găştii
generalului Angelescu”, fraţii Maican.[31]
În
perioada 1914 – 1916, în perioada neutralităţii, gen. Dumitru Iliescu,
secretarul general al Ministerului de Război, cel care conducea de fapt
ministerul, s-a remarcat prin faptul că
nu a comandat nici măcar o brigadă
şi a evitat cu mare abilitate toate examenele de specialitate. În schimb a
reuşit să se înconjoare de “toţi linguşitorii, toţi doritorii de a
parveni”, iar în jurul Marelui Cartier
General a grupat mii de ofiţeri
protejaţi de puternicii zilei. La comanda marilor unităţi au fost numite
elemente mediocre, care se bucurau de sprijin politic. În acelaşi timp “ghişefturile “ de la Ministerul de Război vor
afecta serios înzestrarea armatei române,
deoarece cei din “clica generalului Iliescu”, în schimbul comisionului au acceptat materiale” de orice calitate,
oricât de degradate ar fi, pe un preţ ce corespundea cu întreita valoare a obiectelor”.[32]
A urmat dezastruoasa campanile a anului 1916, în urma căreia cei din “clica lui
lIliescu” au fost îndepărtaţi, dar preţul plătit, de
militarii români a foste extrem de
dureros.
În
perioada 1930-1940, în jurul regelui Carol al II - lea, s-a format şi a
acţionat o “camarilă”, această perioadă find caracterizată de o corupţie
care a atins un nivel greu de imaginat.
Din păcate, cu sprijinul unor militari din ierarhia superioară a armatei,
cooptaţi în această “camarilă”, au fost fraudaţi banii publici destinaţi
armatei şi a fost sabotată industria de apărare, prin acordarea comenzilor cu
prioritate firmelor străine, bineînţeles contra unor comisioane substanţiale.[33]
A urmat dezastruosul an 1940,când România Mare s-a prăbuşit. În septembrie 1940, după abdicarea regelui Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu a luat măsura
trecerii în rezervă a tuturor militarilor din “camarilă” , o parte dintre ei
fiind trimişi în judecată. Răul era însă
făcut şi cu toate eforturile făcute de noua conducere, Armata Română a intrat
în cel de al doilea război mondial cu o înzestrare necorespunzătoare.
Astăzi, în Ministerul Apărării
Naţionale ”clica lui Gabriel Oprea” – Ilie Botoş, Ioan Sârbu, Cătălin Ştefăniţă
Zisu, Tiberiu Frăţilă – face legea, chiar dacă unii dintre ei, momentan , nu
mai sunt încadraţi în M.Ap.N. Au rămas fidelii lor, implementaţi în toate structurile şi la toate nivelurile. În condiţiile în care starea de operativitate a
Armatei Române este de aproximativ 40% -
lucru nemaiîntâlnit în istoria contemporană a României - când
muniţia disponibilă asigură ducerea acţiunilor de luptă doar pentru 8
ore, când unii specialişti militari consideră că ocuparea României de către
Rusia s-ar putea face în 4- 8 ore, aceşti generali şi sprijinitorii lor politici sunt preocupaţi cum să
întărească controlul politic asupra armatei
- vezi ultima iniţiativa legislativă a PSD . Nimic despre sporirea semnificativă
a alocării bugetare imediate pentru mărirea operativităţii, pentru
îmbunătăţirea înzestrării unităţilor, pentru revigorarea industriei de apărare.
Doar întărirea controlului politic. Faptul că totuşi la nivelul brigăzilor şi
diviziilor au fost numiţi în ultima perioadă militari care s-au afirmat în
teatrele de operaţiuni este un lucru bun. Dar atât timp cât la conducere sunt
cei din “clica lui Gabriel Oprea” pericolul pentru
Armata Română este imens. Având în
vedere experienţele istorice anterioare este clar că, mai devreme sau mai
târziu şi această clică va dispărea . Eu sper că nu
înainte de a răspunde pentru distrugerea
organismului militar românesc. Este
singura soluţie posibilă. Cu cât vor
dispărea mai repede, cu atât va fi mai bine, pentru Armata Română!
Col.(r)Remus
Macovei
[1] Dr.Alesandru Duţu,
Florica Dobre – Drama generalilor români. 1944 – 1964, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti , 1997, pag.50
[2] Eugen Stănescu, Gavril Preda,
Mircea Cosma, Iulia Stănescu – Cavaleri ai ordinului militar de război”Mihai Viteazu”, Ed. Salgo, Sibiu, 2012, pag.147
[9] Curiculum vitae - www.mai.gov.ro
[10] Monitorul oficial nr.860din 3 decembrie 2003
[13] Direcţia Management Resurse Umane – O istorie a structurii centrale
de personal a armatei române. 1862-1947, Ed.Centrului Tehnic Editorial al
Armatei, Bucureşti, 2006, pag 213-225
[14] Ibidem
[15] Monitorul Oficial, partea I-a , nr. 125 din 18 februarie 2011 –
H.G.106/2011 PENTRU APROBAREA
Ghidului carierei militare
[17] Ondin Gherguţ – UM1500
euro. În afacerea “Academia Miliatară, 100 de ofiţeri
suspecţi de corupţie, România Liberă, 13 martie 2009”
[18] Adevărul, 18 ianuarie 2014
[23] Caţavencii, nr.4(82),2013
[32] Remus Macovei, op. citate, pag.42
[33] Ibidem, pag.55
