PRIETENUL MEU ”M.G.” IMI TRIMITE UN MATERIAL PE CARE NU-MI POT PERMITE SA NU VI-L ADUC LA CUNOSTIINTA.
COMENTARII LA ACEST ARTICOL ? - SUNT DE PRISOS SI NEAVENITE.
MULTUMESC ”SINDICALISTULUI M.G.”
Mobilizarea
rezerviştilor – o socoteală greşită a CSAT şi a preşedintelui
Traian
Băsescu,
Marius Diaconescu,
Adevarul.ro
24.04.14
Preşedintele României, Traian Băsescu, a recunoscut ieri, în cadrul unei emisiunii Adevărul LIVE de pe
adevarul.ro,
că România ar avea probleme cu mobilizarea rezerviştilor, deoarece
mulţi sunt plecaţi în străinătate la muncă. Nu plecarea românilor la
muncă în străinătate este adevărata piedică într-o eventuală mobilizare a
rezerviştilor, ci distrugerea oricărei motivaţii patriotice de către
politicienii iresponsabili. „Legea privind rezerviştii e o soluţie
discutată. S-a pus problema unei analize a capacităţii noastre de a
chema rezerviştii sub arme. Avem o mare problema pentru ca foarte mulţi
rezervişti sunt la muncă în străinătate. Va trebui să ne refacem
capacitatea de a ne aduce rezerviştii sub arme dacă e nevoie.”. Desigur,
preşedintele răspunde de coordonarea tuturor activităţilor necesare
pentru apărarea ţării şi este firesc să îşi pună astfel de probleme. Nu
cred însă că până la actuala criză ucraineană să se fi discutat
vreodată, după renunţarea la recrutarea obligatorie, despre
capacitatea de mobilizare a rezerviştilor. Este o problemă a membrilor
CSAT, care, printre alte sarcini, ar fi trebuit să evalueze impactul
sărăciei şi a polarizării economice a românilor asupra capacităţii de
luptă a României. Probabil că mulţi generali, de obicei oameni de o
anumită vârstă, care au făcut şcoala generală în Epoca de Aur, încă mai
sunt influenţaţi de prostiile din cărţile de istorie despre mobilizarea
oastei mari de către domnitorii Ţării Româneşti sau ai Moldovei pentru
apărarea ţării faţă de turci. Unii ofiţeri din armată, pasionaţi de
istorie (până la a fi specialişti mai trebuie să citească mult) chiar au
scris “studii” despre oastea cea mare în revistele de istorie militară,
dovadă că încă mai sunt unii naivi care cred în aceste poveşti despre
“mobilizarea întregului popor pentru apărarea ţării”. Toate armatele
neprofesioniste au fost întotdeauna, din antichitate
până în secolul XX, doar carne de tun, care avea un singur rol: de a
impresiona adversarul prin număr. Însă la primul atac serios al
inamicului ţăranii cu furci şi coase o luau la sănătoasa.
Care sunt valorile pentru care rezerviştii ar trebui să lupte, domnule Preşedinte?
Să
nu uităm că cei mai mulţi mobilizabili au familie cu copii de crescut.
Ce le oferă statul familiilor, dacă ei mor pentru ţară: o pensie amărâtă
de văduvă de război? Sistemul de pensii e oricum la pământ şi nu are
capacitatea necesară pentru a susţine un asemenea efort financiar. Nu
cred că veţi
fi de acord să puneţi la dispoziţie fondul de pensii speciale ale
armatei sau ale altor structuri specializate. Că doar Dvs. aveţi
privilegii la pensie, muritorii de rând trebuie să lupte să
supravieţuiască şi la pensie, la fel cum a făcut toată viaţa. Înaintea
oricărei analize despre mobilizare interogaţi-vă câţi români ar opta
pentru varianta unui patriot mort, cu văduvă şi copii care nu vor avea
din ce să se întreţină. Discursul patriotic a fost confiscat de
politicienii naţionalişti şi, în ciuda succesului lor iluzoriu de
moment, a cam răsuflat. Dovadă: procentajele partidelor naţionaliste în
România! Un discurs patriotic ar trebui să mobilizeze în jurul unor
valori. A trecut vremea în care versurile despre apărarea sărăciei mai
puteau mobiliza. Când toată ziua vezi la televizor sau pe internet
opulenţa politicienilor corupţi, credeţi că mai este dispus vreun
rezervist să se sacrifice? Pentru cine?
Când viaţa a ajuns o luptă zilnică pentru supravieţuire pentru
majoritatea românilor, sărăciţi de datorii, cu salarii mizerabile şi
fără perspectiva unei vieţi normale în România, credeţi că mai găsiţi
rezervişti dispuşi pentru sacrificiul suprem?
Ce trebuie să apăr, domnule Preşedinte?
Sărăcia,
corupţia, opulenţa, nesimţirea? Vreau să îmi apăr ţara, dar ce să apăr?
O cloacă de hoţi cocoţaţi pe scaunele Parlamentului sau Guvernului? O
groapă de sărăcie, în care peste 90% dintre români luptă pentru
supravieţuire? Vise şi speranţe deşarte pentru o viaţă
normală? Ce să apăr, domnule Preşedinte? Toate guvernările
postdecembriste s-au străduit să creeze instrumente pentru îmbogăţirea
clientelei de partid. Niciun prim-ministru nu a luat nicio măsură şi nu a
prevăzut în programul de guvernare dezvoltarea unei clase de mijloc.
Aici este marea problemă, domnule Preşedinte şi domnilor generali din
fruntea armatei române! O clasă de mijloc suficent de numeroasă ar fi
asigurat stabilitate economică în această ţară. Aceeaşi clasă de mijloc
ar fi fost motivaţia speranţei pentru cei săraci că se pot realiza în
această ţară. Aceeaşi clasă de mijloc ar fi oferit baza mobilizării,
pentru că ar fi avut ce să apere. Domnule Preşedinte, înainte de a căuta
legi care să îi aducă pe rezervişti acasă, gândiţi-vă unde au greşit
politicienii români care au sărăcit această ţară, care s-au îmbuibat în
timp ce majoritatea românilor luptă pentru supravieţuire. Oare
vreun general sau membru CSAT şi-a pus vreodată problema valorilor pe
care le-ar apăra românul mobilizat?
Entuziasmul patriotic scade odată cu vârsta. Ultimii recruţi sunt deja familişti
Îmi
amintesc de zilele Revoluţiei. Majoritatea celor care eram în stradă,
suficient de naivi încât să nu sesizăm pericolele, eram tineri, cu
vârste între 16-30 ani, necăsătoriţi. Cei mai mulţi dintre familişti
stăteau cuminţi la televizor. Atunci nu i-am înţeles, dar acum ştiu de
ce aşteptau derularea evenimentelor şi se ascundeau sub masă la primul
foc de armă pe stradă. Nu e vorba de
frică, ci de responsabilitate. Oare câţi români ar opta să devină un
tată erou, decorat post mortem, cu văduvă şi orfani fără viitor
asigurat? Desigur că în declaraţii patriotice, mai ales sub pavăza
anonimatului pe internet, nimeni nu ne întrece. Când ai familie şi copii
de crescut, ai responsabilităţi. Nu îţi poţi lăsa viitorul familiei pe
seama promisiunilor unor politicieni mincinoşi. Nu pot să cred în
promisiunile că ţara îţi va fi recunoscătoare pentru sacrificiul suprem.
Oare o lege a mobilizării, invocată de domnul preşedinte, va fi
aplicabilă? Există oare în România respectul faţă de lege? E un vis
chiar şi în armată. Oare câţi ofiţeri din armată respectă legile? Ce
uşor se uită şpaga dată de candidaţii la recrutare pentru misiunile din
Afganistan, Irak, Kosovo sau aiurea! Mai mulţi foşti soldaţi în aceste
misiuni mi-au spus că era achivalentul unei solde lunare. Dar nu avem
voie să
ne atingem de integritatea morală a armatei. E un subiect tabu.
Domnule
preşedinte, vreau să am ce să apăr în ţara mea! Dar ce să apăr?
Sărăcia? Hoţia? Minciuna? Opulenţa? Pe Voiculescu, Voicu, Cioabă, Ponta,
Antonescu şi alţii ca ei?
Înainte
de a inventa legi ale mobilizării trebuie să creaţi un sistem de valori
în care să credem! Vina decredibilizării valorilor poporului român o
poartă toată clasa politică, pentru care principala grijă este
îmbuibarea ei şi a clientelei politice. Domnilor generali din CSAT!
Obligaţi politicienii să dea legi şi să urmărească cu
consecvenţă obiectivul dezvoltării unei clase de mijloc şi abia apoi
faceţi socoteli în legătură cu rezerviştii. Chiar dacă lucraţi cu
scenarii ipotetice, nu uitaţi de necesitatea unui sistem de valori care
ar trebui apărat. Vrem să ne apărăm ţara, dar un sistem de valori, nu
doar vorbe în vânt!
