joi, 24 aprilie 2014

MULTUMESC ”SINDICALISTULUI M.G.”

PRIETENUL MEU ”M.G.” IMI TRIMITE UN MATERIAL PE CARE NU-MI POT PERMITE SA NU VI-L ADUC LA CUNOSTIINTA. 
COMENTARII LA ACEST ARTICOL ? - SUNT DE PRISOS SI NEAVENITE. 
MULTUMESC ”SINDICALISTULUI M.G.”

Mobilizarea rezerviştilor – o socoteală greşită a CSAT şi a preşedintelui 
Traian Băsescu, 
Marius Diaconescu,
Adevarul.ro 
24.04.14
 
Preşedintele României, Traian Băsescu, a recunoscut ieri, în cadrul unei emisiunii Adevărul LIVE de pe adevarul.ro, că România ar avea probleme cu mobilizarea rezerviştilor, deoarece mulţi sunt plecaţi în străinătate la muncă. Nu plecarea românilor la muncă în străinătate este adevărata piedică într-o eventuală mobilizare a rezerviştilor, ci distrugerea oricărei motivaţii patriotice de către politicienii iresponsabili. „Legea privind rezerviştii e o soluţie discutată. S-a pus problema unei analize a capacităţii noastre de a chema rezerviştii sub arme. Avem o mare problema pentru ca foarte mulţi rezervişti sunt la muncă în străinătate. Va trebui să ne refacem capacitatea de a ne aduce rezerviştii sub arme dacă e nevoie.”. Desigur, preşedintele răspunde de coordonarea tuturor activităţilor necesare pentru apărarea ţării şi este firesc să îşi pună astfel de probleme. Nu cred însă că până la actuala criză ucraineană să se fi discutat vreodată, după renunţarea la recrutarea obligatorie, despre capacitatea de mobilizare a rezerviştilor. Este o problemă a membrilor CSAT, care, printre alte sarcini, ar fi trebuit să evalueze impactul sărăciei şi a polarizării economice a românilor asupra capacităţii de luptă a României. Probabil că mulţi generali, de obicei oameni de o anumită vârstă, care au făcut şcoala generală în Epoca de Aur, încă mai sunt influenţaţi de prostiile din cărţile de istorie despre mobilizarea oastei mari de către domnitorii Ţării Româneşti sau ai Moldovei pentru apărarea ţării faţă de turci. Unii ofiţeri din armată, pasionaţi de istorie (până la a fi specialişti mai trebuie să citească mult) chiar au scris “studii” despre oastea cea mare în revistele de istorie militară, dovadă că încă mai sunt unii naivi care cred în aceste poveşti despre “mobilizarea întregului popor pentru apărarea ţării”. Toate armatele neprofesioniste au fost întotdeauna, din antichitate până în secolul XX, doar carne de tun, care avea un singur rol: de a impresiona adversarul prin număr. Însă la primul atac serios al inamicului ţăranii cu furci şi coase o luau la sănătoasa.
Care sunt valorile pentru care rezerviştii ar trebui să lupte, domnule Preşedinte?
Să nu uităm că cei mai mulţi mobilizabili au familie cu copii de crescut. Ce le oferă statul familiilor, dacă ei mor pentru ţară: o pensie amărâtă de văduvă de război? Sistemul de pensii e oricum la pământ şi nu are capacitatea necesară pentru a susţine un asemenea efort financiar. Nu cred că veţi fi de acord să puneţi la dispoziţie fondul de pensii speciale ale armatei sau ale altor structuri specializate. Că doar Dvs. aveţi privilegii la pensie, muritorii de rând trebuie să lupte să supravieţuiască şi la pensie, la fel cum a făcut toată viaţa. Înaintea oricărei analize despre mobilizare interogaţi-vă câţi români ar opta pentru varianta unui patriot mort, cu văduvă şi copii care nu vor avea din ce să se întreţină. Discursul patriotic a fost confiscat de politicienii naţionalişti şi, în ciuda succesului lor iluzoriu de moment, a cam răsuflat. Dovadă: procentajele partidelor naţionaliste în România! Un discurs patriotic ar trebui să mobilizeze în jurul unor valori. A trecut vremea în care versurile despre apărarea sărăciei mai puteau mobiliza. Când toată ziua vezi la televizor sau pe internet opulenţa politicienilor corupţi, credeţi că mai este dispus vreun rezervist să se sacrifice? Pentru cine? Când viaţa a ajuns o luptă zilnică pentru supravieţuire pentru majoritatea românilor, sărăciţi de datorii, cu salarii mizerabile şi fără perspectiva unei vieţi normale în România, credeţi că mai găsiţi rezervişti dispuşi pentru sacrificiul suprem?
Ce trebuie să apăr, domnule Preşedinte?
Sărăcia, corupţia, opulenţa, nesimţirea? Vreau să îmi apăr ţara, dar ce să apăr? O cloacă de hoţi cocoţaţi pe scaunele Parlamentului sau Guvernului? O groapă de sărăcie, în care peste 90% dintre români luptă pentru supravieţuire? Vise şi speranţe deşarte pentru o viaţă normală? Ce să apăr, domnule Preşedinte? Toate guvernările postdecembriste s-au străduit să creeze instrumente pentru îmbogăţirea clientelei de partid. Niciun prim-ministru nu a luat nicio măsură şi nu a prevăzut în programul de guvernare dezvoltarea unei clase de mijloc. Aici este marea problemă, domnule Preşedinte şi domnilor generali din fruntea armatei române! O clasă de mijloc suficent de numeroasă ar fi asigurat stabilitate economică în această ţară. Aceeaşi clasă de mijloc ar fi fost motivaţia speranţei pentru cei săraci că se pot realiza în această ţară. Aceeaşi clasă de mijloc ar fi oferit baza mobilizării, pentru că ar fi avut ce să apere. Domnule Preşedinte, înainte de a căuta legi care să îi aducă pe rezervişti acasă, gândiţi-vă unde au greşit politicienii români care au sărăcit această ţară, care s-au îmbuibat în timp ce majoritatea românilor luptă pentru supravieţuire. Oare vreun general sau membru CSAT şi-a pus vreodată problema valorilor pe care le-ar apăra românul mobilizat?
Entuziasmul patriotic scade odată cu vârsta. Ultimii recruţi sunt deja familişti
Îmi amintesc de zilele Revoluţiei. Majoritatea celor care eram în stradă, suficient de naivi încât să nu sesizăm pericolele, eram tineri, cu vârste între 16-30 ani, necăsătoriţi. Cei mai mulţi dintre familişti stăteau cuminţi la televizor. Atunci nu i-am înţeles, dar acum ştiu de ce aşteptau derularea evenimentelor şi se ascundeau sub masă la primul foc de armă pe stradă. Nu e vorba de frică, ci de responsabilitate. Oare câţi români ar opta să devină un tată erou, decorat post mortem, cu văduvă şi orfani fără viitor asigurat? Desigur că în declaraţii patriotice, mai ales sub pavăza anonimatului pe internet, nimeni nu ne întrece. Când ai familie şi copii de crescut, ai responsabilităţi. Nu îţi poţi lăsa viitorul familiei pe seama promisiunilor unor politicieni mincinoşi. Nu pot să cred în promisiunile că ţara îţi va fi recunoscătoare pentru sacrificiul suprem. Oare o lege a mobilizării, invocată de domnul preşedinte, va fi aplicabilă? Există oare în România respectul faţă de lege? E un vis chiar şi în armată. Oare câţi ofiţeri din armată respectă legile? Ce uşor se uită şpaga dată de candidaţii la recrutare pentru misiunile din Afganistan, Irak, Kosovo sau aiurea! Mai mulţi foşti soldaţi în aceste misiuni mi-au spus că era achivalentul unei solde lunare. Dar nu avem voie să ne atingem de integritatea morală a armatei. E un subiect tabu.
Domnule preşedinte, vreau să am ce să apăr în ţara mea! Dar ce să apăr? Sărăcia? Hoţia? Minciuna? Opulenţa? Pe Voiculescu, Voicu, Cioabă, Ponta, Antonescu şi alţii ca ei?
Înainte de a inventa legi ale mobilizării trebuie să creaţi un sistem de valori în care să credem! Vina decredibilizării valorilor poporului român o poartă toată clasa politică, pentru care principala grijă este îmbuibarea ei şi a clientelei politice. Domnilor generali din CSAT! Obligaţi politicienii să dea legi şi să urmărească cu consecvenţă obiectivul dezvoltării unei clase de mijloc şi abia apoi faceţi socoteli în legătură cu rezerviştii. Chiar dacă lucraţi cu scenarii ipotetice, nu uitaţi de necesitatea unui sistem de valori care ar trebui apărat. Vrem să ne apărăm ţara, dar un sistem de valori, nu doar vorbe în vânt!